Lunea nici iarba nu creste...

... dar cresc nervii.  Ai mei.  Si cresc ca buruienile, adica multi si pe unde (ma) apuca.

Saptamana trecuta, prima dupa concediu, n-a fost tocmai usoara. Ore suplimentare, mult de munca, apeluri telefonice frecvente si ai caror autori conjuga acelasi verb ("de ce nu s-a facut X?" - eventual editia revazuta si adaugita, respectiv  "ar putea cineva sa-mi explice de ce nu s-a facut X?"), imprimante care se strica, departament tehnic care intreaba la telefon "de ce nu merg imprimantele?", team leader pisalog fiindca asta e treaba lui: sa fie pisalog, colegi care consuma batoane cu foarte mult mac (metaforic vorbind; in traducere libera, dorm pe ei).

Nici saptamana asta n-a inceput glorios. (Tot) multa munca, (tot) telefoane, imprimantele cica au fost reparate ("teoretic ar trebui sa mearga...." - o sa evaluam maine raportul intre teorie si practica), boss-ul nu se dezminte, iar colegii mananca in continuare din batoanele cu mac. 

Cam de pe la inceputul lui mai avem o colega despre care nu v-am povestit pana acum, pentru ca nu prea era nimic de povestit. O tipa draguta, dar cam nesarata; genul de persoana pe care o uiti imediat ce i-ai intors spatele, chiar daca pana atunci ati stat de vorba si chiar v-ati amuzat impreuna. Acum ca ma gandesc, poate exact din motivul asta n-am scris despre ea inca; o uitam de indata ce incheiam ziua de munca. 

Da' azi m-a enervat. 

Ca sa respectam adevarul istoric, trebuie sa mentionez ca tipa asta (s-o numim provizoriu Insipida Somnoroasa, pana-mi vine vreo idee mai buna) a primit, in iunie, un post in departament pe care mi l-as fi dorit eu. Nu comentez decizia team leader-ului in ce ma priveste; din anumite motive a avut dreptate sa nu ma aleaga pe mine. Dar n-a masurat cu aceeasi masura alegand-o pe ea, si spun asta cu maxima obiectivitate. Fie si numai daca ne gandim ca pe mine ma testase mai mult sau mai putin vizibil timp de luni de zile pentru acest post, iar ea l-a primit fara niciun test, la nici doua luni de cand ajunsese in departament.

Ma rog. A fost cea mai amara pastila din ultimii ani si inca o simt in gat (mai pregnant de cate ori o vad pe Insipida scarpinandu-se in cap in fata unei probleme pe care eu as sti s-o solutionez si-n somn), dar am zis ca asta e, invat din experienta. Si de la ea, for that matter. Numai ca de la ea nu am ce invata si asta ma frustreaza si mai tare. 

Se misca in reluare prin departament (la faza asta imi aminteste foarte bine de Miorlaita Puturoasa), ii este mai tot timpul somn, per total are un aspect dezlanat si, de la o vreme, a luat un aer autoritar de sefa, care nu se justifica deloc (first, pentru ca avem sefa directa, care oricum se ocupa de toate cele si second, pentru ca intrebarile ei sunt oricum retorice). Evita sa raspunda la telefon cand vede ca e derivatia team leader-ului si-mi zice mie sa raspund; pe de alta parte, tot ea mi-a spus candva ca "ma tot grabesc sa raspund la telefon", motiv pentru care ma tin cat mai departe de antementionatul instrument de comunicare, ca sa nu-mi aud vorbe). 

Azi m-a scos din sarite. Pentru zilele de maine si poimaine e nevoie de cineva care sa lucreze schimbul doi (schimb care s-a eliminat in departamentul nostru, de prin septembrie). Mie nu mi-a placut niciodata schimbul doi si n-am facut un secret din asta. Pe de alta parte, Insipida s-a impipotat mereu ca ei ii place schimbul 2, ca vaaai ce pacat ca nu mai facem, ca daca va fi candva nevoie ea se va oferi mereu din proprie initiativa, si ta-ta-ta si tu-tu-tu.

Booon. Azi: cine se ofera voluntar pentru maine si poimaine? S-a instaurat tacerea, pe principiul "ala eu, ala eu, ala eu, nu toti odata" :D Si numa' ce graieste Insipida: "aaaa.... eu as prefera sa fac doar schimbul 1". Moment in care yours truly a ramas singura optiune deoarece: 1) sefa nu presteaza schimbul doi fiindca cei din conducere sunt aprioric scutiti de asta, 2) avand functia pe care-o are, Insipida are un regim mai aparte decat restul prostimii si 3) Alergatorul Isteric nu mai e la noi, ci a fost transferat la alta sectie (asta da veste, ha? Am pastrat-o la sfarsit :D).

Revenind: "pai cum, nu ziceai tu ca-ti place in schimbul 2?", intreb. "Aaaa, daaa..... dar maine si poimaine prefer sa lucrez dimineata", a rostit ea molatec. Asadar schimbul doi ii place, pana cand ajunge in situatia de a-l face (rima involuntara, de la nervi mi se trage). Deci ma asteapta doua zile de venit acasa dupa miezul noptii. De-a dreptul mirobolant. 

Insipida a inceput sa ma calce pe sistem de-asa maniera, ca nici nu ma pot bucura pe deplin ca am scapat de Alergatorul Isteric. 

Nu pretind ca-s 100% obiectiva in ce-o priveste pe copila asta, dar nici departe de realitate nu sunt.

Acestea fiind zise, ma duc sa deschid o bere. O merit. Hai noroc daca ati decis si voi ca meritati una, dar sper ca aveti motive mai bune decat mine :D