duminică, 11 februarie 2018

”Miss Fisher's Murder Mysteries” (2012 -)


După ce azi, în afară de epilat, baie și pregătit masa de prânz, practic n-am făcut altceva decât să mă uit la televizor, mi-am zis să vă povestesc și vouă ce serial m-a prins, mai nou, în mreje (ca să nu mai faceți nici voi altceva, haha). 

Încep așadar cu precizarea că urmăresc serialul pe Netflix, de care sunt profund îndrăgostită. Mai ales de când omul m-a învățat cum să fac pentru a vedea pe televizor și nu (doar) pe calculator. Dezmăț, vă spun. 


După cum rezultă și din imagine, este vorba de ”Miss Fisher's Murder Mysteries” - un serial australian, inspirat de scrierile lui Kerry Greenwood, al cărui prim sezon a fost produs și difuzat în 2012. E un fel de ”Murder, she wrote”, cu unele diferențe de culoare locală. Acțiunea se petrece în Melbourne-ul anilor 1920. Personajul principal este Miss Phryne Fisher, o foarte atrăgătoare celibatară bogată, care - pentru că o duce mintea și, în același timp, pentru a-și umple timpul - devine detectiv particular. Și, așa cum se întâmplă de obicei, Miss Fisher se ”împiedică” în fiecare episod de câte-o crimă - pe care, până la final, o rezolvă, cel mai adesea inclusiv cu ajutorul celor din anturajul ei.

Își mai ”dau concursul”, cum se spunea pe vremuri:
- Inspectorul Jack Robinson;
- Ajutorul de șerif Hugh Collins;
- Dorothy Williams, mai cunoscută ca Dot, menajera;
- Jane, adolescenta adoptată de Miss Fisher; 
- Mr. Butler, majordomul (irezistibil comicul de nume, găsesc). 
- Cec și Bert, doi tineri cunoscuți ai lui Miss Fisher, care o mai ajută ocazional. 

Acestea sunt personajele principale, care se regăsesc în aproape fiecare episod. În afara lor mai apar și alții, dar mai sporadic (ceea ce nu-i face mai puțin savuroși, iar spunând asta mă refer de exemplu la mătușa Prudence - o aristocrată plină de prejudecăți, ale cărei snobisme sunt absolut ilare).

Spuneam mai sus că acțiunea e plasată la începutul secolului trecut și acesta este unul dintre aspectele care dau șarm serialului. Scenografia și costumele sunt impecabile și imprimă o irezistibilă notă de glamour și de nostalgie... ca un fel de ”a fost odată ca niciodată...”. 

De asemenea, accentul britanic este delicios - într-atât, încât periodic mă pomenesc vorbind singură prin casă în engleză, cu accent pronunțat 😍 Cel mai recent, azi pe la amiază m-am stimulat să m-apuc de pregătit masa: ”come on, Greta, you have to eat, dear child...” 🙃 Păcat că accentul britanic nu poate fi reprodus în scris, aveam foarte mult aplomb :))) 

Stilul de-a vorbi ”cu pardon”, specific perioadei și mai ales clasei sociale din care face parte Miss Fisher, dă naștere la expresii spumoase, precum ”a dat curs pasiunii sale în chip prea... carnal”. 😃 

Umorul este din belșug, în special în interacțiunile dintre Miss Fisher și inspectorul Robinson (care e îndrăgostit lulea de ea și nu pricep de ce tot se codește să-i spună). Intriga este și ea foarte bine pusă la punct, asasinul nu e mereu previzibil, elementele se adaugă pe parcurs și atmosfera de suspans nu lipsește. 

Rezumând, nu e vreun serial-cult și nici n-are pretenția asta, dar e foarte simpatic și-l recomand tuturor amatorilor genului. Din păcate, are doar trei sezoane, iar eu sunt deja la al doilea, ufff. 

Niciun comentariu: